Cum influențează alegerile privind ambalarea produselor alimentare marjele din comerțul electronic

Introducere

Pentru întreprinderile din sectorul alimentar care vând online, marja de profit pentru fiecare comandă poate fi erodată de o serie de costuri mici. Ambalajul este ușor de trecut cu vederea, deoarece prețul unei cutii, al unui bol sau al unui pahar poate părea nesemnificativ atunci când este luat în considerare separat.

Problema este că ambalajul nu generează costuri doar atunci când este achiziționat. Alegerea ambalajului poate influența efortul de ambalare, protecția produselor alimentare în timpul livrării și costurile suplimentare care apar atunci când o comandă nu se desfășoară conform planului. Prin urmare, un ambalaj cu un preț unitar mai mic nu este neapărat opțiunea care ajută o afacere să păstreze o marjă mai mare.

Acest articol analizează costurile ascunse din spatele ambalării unei comenzi online de produse alimentare, modul în care acestea afectează marjele de profit și aspectele pe care întreprinderile ar trebui să le ia în considerare atunci când aleg ambalajele, pentru a reduce costul total, nu doar prețul de achiziție. Informațiile se bazează pe experiența PandaPak în furnizarea de ambalaje pentru sectorul alimentar prin intermediul https://pandapak.ai/ în toată Marea Britanie, deservind restaurante, localuri cu mâncare la pachet, bucătării specializate în livrări, food truck-uri și servicii de catering.

Costurile ascunse ale ambalajelor care pot eroda profiturile

Costurile materialelor dincolo de prețul unitar

O afacere poate crește costurile de ambalare alegând recipiente mai mari decât porția necesară sau adăugând straturi sau componente inutile. De asemenea, poate plăti un preț mai mare pentru ambalaje cu specificații superioare sau mai durabile.

Aceste alegeri pot afecta marja de profit în diverse moduri. Formatele supradimensionate și componentele inutile generează costuri cu materialele care ar putea fi evitate, atunci când nu oferă un beneficiu funcțional corespunzător. Cu toate acestea, costurile mai mari cu ambalajele nu înseamnă automat că afacerea risipește bani. Dacă o specificație superioară ajută la protejarea alimentelor, susține poziționarea mărcii sau răspunde unei priorități a clientului, cheltuiala suplimentară poate crea valoare în alte domenii.

Cheia constă, așadar, în a face distincția între risipa de material care poate fi evitată și costurile de ambalare care servesc unui scop comercial sau funcțional clar.

Ineficiența depozitării și a stocurilor

Companiile pot achiziționa ambalaje în cantități mari pentru a obține un preț mai bun, pot menține mai multe coduri de produs (SKU) pentru diferite articole din meniu sau pot alege formate voluminoase, dificil de stivuit, fără a ține cont de capacitatea de depozitare disponibilă.

Ambalajele voluminoase sau în exces ocupă mai mult spațiu de depozitare decât este necesar, blocând în același timp lichiditățile în stocuri care nu au generat încă valoare. Acel spațiu și capitalul ar putea fi utilizate altfel pentru stocuri cu o valoare operațională sau comercială mai mare.

Ambalajele se pot deteriora, de asemenea, dacă sunt depozitate prea mult timp sau în condiții necorespunzătoare. Materialele din hârtie se pot deforma, pot deveni mai puțin rezistente la grăsime sau pot deveni nepotrivite pentru utilizarea prevăzută în contact cu alimentele. În această situație, o parte din costul inițial de achiziție se pierde înainte ca ambalajul să fi fost utilizat pentru o comandă.

Munca de ambalare

În timpul pregătirii alimentelor, personalul poate fi nevoit să efectueze pași suplimentari, cum ar fi așezarea unui tampon absorbant într-o tavă sau adăugarea de materiale sau straturi suplimentare pentru a asigura ambalajul unei comenzi.

Fiecare etapă suplimentară poate părea minoră, dar, înmulțită cu volumul zilnic sau săptămânal de comenzi, timpul suplimentar poate deveni un cost semnificativ cu forța de muncă.

Manipularea materialelor sau straturilor suplimentare creează, de asemenea, mai multe puncte de contact cu alimentele, ceea ce poate spori necesitatea controalelor de igienă care trebuie menținute în timpul procesului de ambalare.

Pierderi de alimente, rambursări și eșecuri legate de livrare

În timpul livrării, ambalajul poate ceda din punct de vedere mecanic, prin scurgeri, strivire sau mișcare, sau din punct de vedere funcțional, atunci când nu menține condițiile de căldură sau umiditate necesare pentru a păstra calitatea alimentelor.

Alimentele vărsate, deteriorate sau degradate nu pot fi, în general, reutilizate, ceea ce generează o pierdere imediată a costului ingredientelor pentru comanda respectivă.

Atunci când o comandă nu ajunge într-o stare acceptabilă, platformele de livrare a mâncării pot percepe restaurantului o taxă pentru rambursare sau pot solicita refacerea comenzii, în cazul în care se consideră că problema se află sub controlul restaurantului. O mică economie la ambalaj în etapa de achiziție poate deveni, prin urmare, un cost mult mai mare atunci când apare o defecțiune la livrare.

Aceste costuri ascunse indică o problemă mai amplă legată de aprovizionare: deciziile privind ambalajele trebuie să țină cont atât de aplicația alimentară, cât și de specificații și de volumul comenzii, în loc să trateze prețul unitar ca principalul factor de cost.

Având experiență în furnizarea de ambalaje pentru sectorul alimentar pentru diverse aplicații și cerințe de comandă, PandaPak înțelege de unde pot apărea aceste costuri suplimentare și le abordează prin o gamă completă de ambalaje alimentare de unică folosință. Gama cuprinde diverse pahare, cutii, tăvi și recipiente, oferind restaurantelor mai multă flexibilitate pentru a adapta formatul și specificațiile ambalajului la fiecare fel de mâncare, fără a adăuga componente inutile. Marginile de închidere sigure ale capacelor contribuie la reducerea riscului de scurgeri în timpul transportului, limitând posibilitatea pierderii produsului sau a costurilor de înlocuire. Sunt disponibile, de asemenea, linii standard de ambalaje fără o cantitate minimă de comandă fixă, ceea ce facilitează comandarea în funcție de cererea reală, în loc să se mențină stocuri excesive doar pentru a îndeplini o cantitate minimă de comandă.

Cum să alegeți ambalajele care vă reduc costul total

Punctul de plecare este alegerea specificațiilor potrivite pentru produsul alimentar. Alimentele uscate sau relativ stabile pot folosi ambalaje standard, în timp ce alimentele calde cu sosuri sau lichide pot necesita ambalaje cu o rezistență mai mare la căldură și la scurgeri. Astfel se evită ambele extreme: utilizarea unor ambalaje cu specificații insuficiente, care duc la problemele descrise mai sus, sau utilizarea unor ambalaje cu specificații de care produsul alimentar nu are nevoie și plata pentru material inutil.

Pentru alimentele care conțin sosuri sau lichide, capacul sau sistemul de închidere este deosebit de important. Capacitatea de a fixa bine capacul influențează în mod direct menținerea conținutului în interior pe durata livrării, legând alegerea ambalajului direct de riscul de pierdere a alimentelor, de rambursări și de comenzi refăcute.

Dimensiunea recipientului trebuie, de asemenea, să corespundă porției efective. Ambalajele supradimensionate utilizează mai mult material decât este necesar și ocupă mai mult spațiu de depozitare, ceea ce leagă alegerea direct atât de costul materialelor, cât și de eficiența stocurilor.

Standardizarea formatelor de ambalaj și a codurilor de produs (SKU) poate aborda simultan mai multe surse de costuri. Un număr mai mic de variante de ambalaj poate reduce timpul de ambalare și simplifica depozitarea, în timp ce volumele constante de achiziție pot oferi o putere de negociere mai mare.

Cea mai utilă abordare este evaluarea ambalajului în funcție de costul total, mai degrabă decât de prețul de achiziție. O opțiune de ambalaj cu un preț unitar mai ridicat poate fi totuși mai ieftină în ansamblu dacă reduce suficient costurile asociate cu forța de muncă, deșeurile, pierderile din stoc și eșecurile de livrare. Acest lucru consolidează principiul central al articolului: prețul unitar este doar punctul de plecare.

O formulă simplă pentru compararea a două opțiuni de ambalare este:

Costul real al ambalării pe comandă = prețul de achiziție + forța de muncă pentru ambalare + deșeuri/pierderi + costurile eșecurilor

Aceasta poate fi utilizată pentru a compara opțiunile de ambalare pe baza impactului lor financiar global, mai degrabă decât doar pe baza prețului unitar.

Concluzie

Ambalajul va fi rareori cea mai mare linie din situația de costuri a unei afaceri din domeniul alimentar, dar este unul dintre puținele costuri care se află la intersecția dintre marjă, experiența clientului și percepția pe termen lung asupra mărcii. Un ambalaj defect costă mai mult decât prețul său de achiziție odată ce se iau în calcul rambursările, alimentele irosite și comenzile repetate pierdute, în timp ce un ambalaj potrivit pentru produsul alimentar pe care îl conține protejează marja pe care comenzile online ar trebui să o asigure în primul rând. Analizarea ambalajului ca cost total, mai degrabă decât ca preț unitar, reprezintă un punct de plecare modest, dar măsurabil, pentru a începe protejarea acelei marje.